Dor de fior

Emeric Imre – Dor de fior

Muzica: Emeric Imre
Versuri: Adrian Păunescu

Dac-ar fi să-nteleg, când e clipa să mor,
M-aş ruga la ninsori pentr-un ultim fior,
M-aş ruga de ninsori să mă ningă fatal
Şi să pot să ajung acest fel de final.

Tot mai dor mi-e, acum, de esenţe de frig,
Peste-un râu îngheţat, către lume să strig
Şi să cad în zăpezi ca-ntr-o moară de foc
Şi nemernicul ger să ma ardă pe loc.

Deşănţatele veri sunt prea triste şi dulci,
Am nevoie de frig, am nevoie de fulgi,
Am nevoie să pot potoli cu ceva,
Un incendiu pornit dinspre inima mea.

Mă-nsoţesc, prin oraş, c-un gheţar invalid
Şi călduri vor veni să ne pună la zid,
Dar eu nu mai suport nici femele fierbinţi,
Nici pavaje ce duc la ieşirea din minţi.

Am văzut despărţiri, decorate urât,
Cu satanice ploi ce plângeau şi atât
Şi-am vazut şi căderi pe o pantă de schi,
Unde totu-i frumos şi se poate muri.

Despre mine nu ştiu, când o fi să şi mor,
Dar mă rog de ninsori, pentr-un ultim fior,
Să-ţi dea dreptul să ştii, să n-ai cum să mă vezi
Şi să mor arogant în eterne zăpezi.
#emericimre #folk #muzica #cenaclu #dor #fior #paunescu #dor

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.