aprilie 29, 2016

Biografie

Biografie Emeric Imre

Emeric Imre s-a născut la începutul anului 1965 în zona care astăzi este cartierul clujean Dâmbul Rotund. Mama sa era jumătate româncă, jumătate poloneză iar tatăl său jumătate maghiar, jumătate evreu.

Familia

La îndemnul tătălui său s-a îndreptat spre muzică începând să studieze vioara din clasa I. Familia mai avea doua fete iar Imre este mezinul și răsfățatul tuturor. Mare iubitor de fotbal, practică fotbalul timp de nouă ani. Părăsirea carierei sportive este unul din regretele care îl apăsă uneori. De multe ori la antrenamentele Emeric se ducea cu vioara sub braț. Au urmat apoi doi ani dezastruoși în materie de muzică, finalizând cu renunțarea la studiile muzicale. În 1987 s-a căsătorit cu Aurora, care mai apoi a devenit mama copiilor săi Bianca Felicia și Cristian Emeric.

Educație

Un nou drum i s-a așternut înainte când s-a aflat în clasa a VIII-a, tot în domeniul muzicii însă de această dată era vorba de un alt instrument, chitara. A ascultat „Eșarfa în dar” a lui Mircea Baniciu și de atunci viața sa a fost Cenaclul „Nicolae Tăutu” al Casei Armatei din Cluj. A ajuns acolo împreună cu Ghiță Cucui o colegă de liceu cu voce extraordinară. Aici i-a cunoscut aici pe Sorin Lăcătuș, Jean Emanuel Anton, Iosif Szabo, Calin Nemeș, Ioan Gyuri Pascu, Didi Ivănescu, Dan Marius Drăgan și Florin Constantin Verdeș. Erau “gașcă nebună și frumoasă a Clujului”, de pe vremea cenaclurilor studențești clujene din ’83-’87.

Cariera artistică muzicală

Anul 1983 a fost cel mai frumos an din viața artistului. Începuse să guste războiul frumos dintre “scenă și public”. Primul spectacol oficial al „găștii de nebuni” a avut loc pe scena Casei de Cultura a Studenților (CCS) din Cluj-Napoca. Se cânta folk, se făcea pantomimă, umor și poezie. Din repertoriul „găștii nebune” făceau parte piese proprii și ale celor de la Cenaclul Flacăra, căci „folkul era rege atunci în România”. Pe lângă Casa Armatei, repetițiile mai erau găzduite de Casa Municipală de Cultură sau Casa Tineretului. Dintre coordonatorii grupului au făcut parte Emilia Ivanov și Cornel Udrea. În 1984, a debutat la Cenaclul Flacăra, împreună cu Ghiță Cucui și Liviu Robu cu care formau grupul Notorius. Euforia scenei a fost curmată însă de chemarea „în armată”. A fost militar la o unitate din Timișoara, în orchestra căreia a cântat la vioară și chitară. La terminarea stagiului militar, Cenaclul Flacăra s-a desființat.

După evenimentele din ’89

Evenimentele din ’89 reprezintă pentru el un moment mișelesc despre care ii este și acum lehamite sa vorbească. Consideră că anii care au urmat „au adus mult mai multă libertate, dar și mult surogat”. în 1992 si-a reluat activitatea alături de Cenaclul Flacăra, cu turnee și concerte în întreaga tară. Cenaclul lui Adrian Păunescu si-a încetat activitatea prin anul 2000. Emeric Imre a luptat, însă, mai departe pentru promovarea folkului. Pe lângă participarea la manifestări precum turneul Folk You, la a cărui inițiere susține că a avut o contribuție însemnată, timp de un an, organizează în fiecare joi, în localul clujean Pub Zone, seri de folk. În spațiul puțin fastuos, dar primitor, de aici, au cântat de atunci „nume sonore din breaslă”: Dinu Olărașu, Adrian Ivanițchi, Tatiana Stepa, Florin Chilian, Vali Moldovan, Octavian Bud, Emilian Onciu, grupul Orizont 77 (format din Magda Puskas, Vali Moldovan și Ghiță Danciu), Vasile Mardare, Dan Vana sau Hans Knall. Au mai participat la spectacolele de joi și invitați locali, precum câțiva din cenaclul „Altfel”, Florin Toloargă, Gabi Forfotă, Adriana, Olivia sau frații Florea, un grup care menține vie mișcarea folk studențească din Cluj.

Perioada “modernă”

În 2006 lansează albumul „Nebun de alb”, înregistrat împreuna cu Jimi El Laco (vioară și chitară), Roje (clape) și Sebi Lazăr (percuție) în studioul primului.

Împreuna cu doi asociați, Marius și Relu, reușește să pună la punct o oază de întâmplări reale și melodioase în cadrul clubului „Autograf”. Fondează o trupă care se cheamă “Emeric & Friends și Prietenii” a cărei componență este: Emeric Imre – chitara acustica și voce, Razvan Krivach voce și chitară electrică, Adelina Bolot voce, Sorin Zamfir percuție și Gabi Ghită clape. Ulterior, trupa își ia numele de Emeric Set.

În anul 2012 lansează albumul Târziu. Albumul Târziu. Este nominalizat premiul pentru „Cel mai bun album folk al anului 2012”, piesa „Condamnare la toamnă” premiul pentru „Cea mai bună piesă”, iar Emeric Imre titlul de „Cel mai bun artist folk”.

În 2014 lansează albumul de iarnă intitulat Iarna mea cu ochii mari. La realizarea acestui album au contribuitprintre alții Jimi El Laco (Nightlosers), Dorel Vișan, Dumitru Fărcaș sau Magda Pușcaș.

Încet-încet, Emeric Imre devine unul din cei mai populari artiști ai muzicii folk, susținând un număr impresionant de concerte în toată țară.

Premii și distincții

De-a lungul întregii cariere, Emeric Imre primește premii printre care:
Nominalizări la Premiile Muzicale Radio România 2012:

  • „Cel mai bun album folk” al anului 2012 albumul Târziu. (Emeric Set)
  • „Cel mai bun artist folk” al anului 2012 (Emeric Set)
  • „Cea mai bună piesă” a anului 2012 piesa „Cântec de final” (Emeric Set)

Creații muzicale importante

Emeric a compus peste 360 de lucrări în stil folk. Printre acestea se numără:

Nebun de alb pe versurile poetului Adrian Păunescu (2006)
Bună varianta rea pe versurile poetului Adrian Păunescu
Orație de nuntă pe versurile poetului Adrian Păunescu
Noapte de unul singur pe versurile poetului Adrian Păunescu
Juramânt pe versurile poetului Adrian Păunescu
Condamnarea la toamnă pe versurile poetului Adrian Păunescu

Discografie

Nebun de alb (2006)
Târziu (2012)
Iarna mea cu ochii mari (2014)

Filmografie

După un an

Social media & sharing icons powered by UltimatelySocial
Facebook
Facebook
Google+
Google+
https://www.emericimre.ro/biografie/">
YouTube
YouTube
Instagram